Cel mai frumos Mărţişor

Era odată o ţară frumoasă şi bogată cum nu mai era alta pe pământ. Ea avea munţi, câmpii şi o apă imensă, Marea Neagră. Mai avea şi cele mai liniştite şi limpezi ape care s-au văzut vreodată. Şi, între toate aceste ape, OZANA era cea mai “frumos curgătoare şi limpede ca cristalul!”

 

Timpul trecea şi an de an venea iarna după primăvară şi primăvara după iarna lungă şi friguroasă... Aşa mereu adormea şi iar se trezea la viaţă întreaga natură.

Văzând Dumnezeu că oamenii de la noi era aşa de harnici, auzindu-i cum îşi cântă doinele şi gândindu-se că face bine ce face, a hotărât într-o primăvară să ne dăruiască cel mai frumos MĂRŢIŞOR. Era la 1 martie 1837, în satul Humuleşti, chiar în inima Moldovei, pe pământul României.

Şi s-a nimerit ca acel minunat mărţisor să devină Împăratul poveştilor şi să se numească pentru totdeauna ION CREANGĂ.

Scrisoare către Veronica Micle

"Fetiţule dragă,

Nu te supăra dacă nu-ţi scriu numaidecât după ce-ţi primesc scrisorile, dar în adevăr înot în stele. Acuma m-au apucat frigurile versului şi vei vedea în curând ceea ce scriu. Îndată ce mă voi muta de aici îţi trimit bani de drum; pân-atunci "Legenda" la care lucrez va fi gata şi fiindcă luceafărul răsare în această legendă, tu nu vei fi geloasă de el, fetiţul meu cel gingaş şi mititel, şi nu te-i supăra că nu-ţi scriu imediat, nici că nu-ţi scriu mult. Cred că e un gen cu totul nou acela pe care-l cultiv acum. E de-o linişte perfectă, Veronică, e senin ca amorul meu împăcat, senin ca zilele de aur ce mi le-ai dăruit. Căci tu eşti regina stelelor din cerul meu şi regina gândurilor mele - graziosa - graziosissima donna - pe care o sărut de mii de ori în somn şi trează şi mă plec ei ca robul din "O mie şi una de nopţi"
Emin în Vinerea Patemelor 26 martie 1882

Dor de Eminescu

"Şi nu mai eşti! ... O groapă sub rînjetele-i crunte
Cuprinse necuprinsul din geniala-ţi frunte!
Şi după cum în viaţă a fost eternul dor:
Tu dormi, tu dormi acuma sub teiul plîngător!..."
Traian Demetrescu

"Păşiţi încet, cu grijă, fraţii mei !
Să nu-i călcaţi nici umbra, nici florile de tei.
Cel mai chemat s-o aline dintre toţi, şi cel mai teafăr
Şi-a înmuiat condeiul de-a dreptul în luceafăr." Tudor Arghezi

"Era o frumuseţe! O figură clasică încadrată de nişte plete mari, negre; o frunte înaltă, senină; nişte ochi mari-la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zânbet blând şi adânc, melencolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare... aşa l-am cunoscut atunci, aşa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel şi trist; comunicativ şi ursuz; blând şi aspru; mulţumindu-se cu nimic şi nemulţumit întotdeauna de toate; aici de o abstinenţă de pustnic, aici apoi lacom de plăcerile vieţii; fugind de oameni şi căutţndu-i; nepăsător ca un bătrân stoic şi iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist, nefericită pentru om!"
I.L. Caragiale, În Nirvana

"Care a fost personalitatea poetului? Viaţa lui externă e simplu de povestit.Ce a fost şi ce a devenit Eminescu este rezultatul geniului său înnăscut.(...) ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o aşa de covârşitoare inteligenţă, ajutată de o memorie căreia nimic din cele ce-şi întipărise vreodată nu-i mai scăpa(...) Grijile existenţei nu l-au cuprins niciodată... Vreun premiu academic pentru poeziile lui Eminescu...dar Eminescu ar fi întâmpinat această propunere cu un râs homeric. Regina României, admiratoare a poeziilor lui, a dorit să-l vadă. Dar când a fost vorba să i se confere o distincţie onorifică, el s-a împotrivit cu energie. Rege el însuşi al cugetării omeneşti, care alt rege ar fi putut să-l distingă?"
Titu Maiorescu, Eminescu şi poeziile lui

"Există o condiţie care ridică pe Eminescu deasupra poeţilor de circulaţie mărginită. A cunoscut poporul şi provinciile româneşti, a devenit familiar cu speculaţiile filosofice cele mai înalte, a iubit fără a fi fericit, a dus o existenţă nesigură şi trudnică, a trăit într-un veac ingrat ce nu răspundea idealului său, a plâns şi a blestemat, apoi s-a îmbolnăvit şi a murit foarte tânăr. Tot ce a avut de spus, a spus până la 33 de ani. Viaţa lui se confundă cu opera, Eminescu n-are altă biografie. (...) Eminescu va rămâne în poezia noastră nerereche."
G. Călinescu, Eminescu, viaţa şi opera

Vine Moş Nicolae ... vine!

Obiceiul venirii Moşului Nicolae este foarte vechi la români, reprezentând una dintre importantele sărbători pentru copii de-a lungul anului. Din păcate, mulţi dintre copiii noştri de aici, de pe continentul Nord American, nu au auzit încă de acest Moş.

În România, Sfântul Nicolae, cunoscut ca Moş Nicolae, vine în fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, cu daruri atât pentru copii cât şi pentru adulţi.

Aşadar, în anticiparea acestui moment, în seara zilei de 5 decembrie, copiii îşi lustruiesc şi curăţă ghetele şi cizmele, după care le pun la uşă sau la fereastră pentru Moşul care vine de la drum lung pe la casa fiecăruia. El are grijă de fiecare membru al familiei, fie că a fost bun sau rău, şi le lasă câte un cadou în ghete sau cizme. Copiii care au fost cuminţi primesc drept răsplată cadourile ce şi le-au dorit, iar pentru cei care au fost răi Moşul aduce doar o crenguţă argintie, numită simplu băţ, şi nimic altceva.

Deci, haideţi să ne lustruim cizmele împreună şi să vedem dacă am fost buni sau răi şi cum ne răsplăteşte Moş Nicolae anul acesta!

prof. Simona Voichiţă



Moş Nicolae - cântecel pentru copii

Ştii la noapte cine vine

Pe acasă, pe la tine,

Cine?

Este Moşul Nicolae

Pe furiş intră-n odaie,

Vine?

Moşule, dragule,

Ce ne-aduci tu, bunule?

El le pune-n ciuboţele

Ciocolată, bombonele,

Da?

Multe daruri, jucării

Pentru cei mai mulţi copii,

Da!

Moşule, dragule,

Ce ne-aduci tu, bunule?

Fii cuminte, măi, copile,

Altfel Moşul nu mai vine,

Nu?

Sau cu o vărguţă vine

Şi atunci nu e prea bine,

Nu!

Moşule, dragule,

Nu vărguţă, bunule!

“…Fiecare se îndreptă, în gând, spre colţul natal… . Fiecare auzea glasul clopotului de acasă, murmurul râului cunoscut şi retrăia ceasurile plăcute din timpul tinereţii sale atât de plină de speranţe. … Visurile străbăteau oceanele, mângâind chipuri, obiecte, locuri pe care poate nu le vor mai revedea niciodată. ….. Viaţa trece repede, dar ele continuă să trăiască în noi laolaltă cu tot ceea ce avem mai bun.
…...
Dragi prieteni, ţara natală e totdeauna …cel mai frumos pământ din lume. Când îl regăseşti, după ani de absenţă, ţi se pare că nu l-ai părăsit niciodată. Departe de el, îţi închipui că, la reîntoarcere, totul va fi schimbat, apoi bagi de seamă cu satisfacţie că pietrele sunt veşnice. Colţul de stradă unde te jucai nu s-a schimbat…Regăseşti aceleaşi umbrare, poate şi aceiaşi vecini. Sigur, s-au ridicat unele case noi, câteva prăvălii şi-au schimbat proprietarii, s-au petrecut transformări şi în felul de a trăi, dar cu asemenea încetineală, încât impresia ultimei plimbări pe acolo pare să dateze de ieri…

.......

Să te reîntorci în ţara natală înseamnă să-ţi întâlneşti copilăria …căci aici, bătând străzile acestui oraş, m-am hotărât să-mi cuceresc partea mea de soare…”

Torente, Marie-Anne Desmarest , v. 2, pg. 164-177

Şcoala noastră este locul unde copiii românilor din triunghiul de aur au oportunitatea de a studia limba română şi de a intra în contact direct cu specificul românesc din diverse puncte de vedere: cultural, literar, tradiţional, istoric şi geografic.
Pentru a facilita procesul de predare/învăţare, pentru ca activitatea la clasă să se desfăşoare în condiţii optime, pentru a le putea oferi copiilor activităţi cât mai multe şi interesante şi pentru a stimula participarea şi curiozitatea lor în timpul acestor activităţi, şcoala noastră are în permanenţă nevoie de fonduri.

Deoarece şcoala nu dispune de fondurile necesare cumpărării de echipamente, materiale didactice şi premii pentru elevii săi, s-a deschis un fond oficial al şcolii “Waterloo Region Romanian Language School Fund" în cadrul  "Waterloo Region Catholic Schools Foundation", ceea ce ne oferă de acum înainte posibilitatea acordării chitanţelor pentru taxe celor ce vor face donaţii.

Aceste chitanţe pot fi oferite începând doar de la suma de $25.00, chitanţele fiind primite prin poştă la o lună după ce donaţia a fost facută.

Deci, cine doreşte să doneze în fondul şcolii şi să primească chitanţă pentru taxe o poate face de acum printr-un cec adresat către Waterloo Region Catholic Schools Foundation cu nota: for Waterloo Region Romanian Language School Fund.

Pentru mai multe informaţii legate de fundaţie accesaţi acest link: http://www.wrcsf.ca/support.html

Notă: donaţiile sub $20.00 vor intra în caseria directă a şcolii, ca şi până acum, dar nu vom putea oferi “tax receipt” pentru ele.