Stihuri, amintiri....
“Eminescu este astăzi o instituţie naţională: viaţa şi opera lui alcătuiesc un monument neclintit al culturii române; nici intemperiile vremii, nici adversităţile crunte ale istoriei, nici momentele de decădere şi înălţare ale oamenilor, nimic nu-l poate atinge în eternitatea lui spirituală; căci Eminescu nu mai este un simplu nume, oricât de mare ar fi el, din repertoriul divers al literelor naţionale; el este însăşi mărturia supremă a existenţei noastre ideale, este una din marile justificări ale existenţei de român între atâtea entităţi etnice şi spirituale care-şi dispută un loc sub soare." Pompiliu Constantinescu
“Păşiţi încet, cu grijă tăcută, feţii mei
Să nu-i călcaţi nici umbra, nici florile de tei.
Cel mai născut din toţi s-aline, cel mai teafăr
Şi-a înmuiat condeiul de-a pururea in Luceafăr!” Tudor Arghezi
“...Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu". Marin Sorescu
“E unul care cântă mai dulce decât mine?
Cu atât mai bine ţării, şi lui cu-atât mai bine.
Apuce înainte s-ajungă cât mai sus,
La răsăritu-i falnic se-nchină-al meu apus.” Vasile Alecsandri
“Şi nu mai eşti! ... O groapă sub rînjetele-i crunteCuprinse necuprinsul din geniala-ţi frunte!Şi după cum în viaţă a fost eternul dor:Tu dormi, tu dormi acuma sub teiul plîngător!...” Traian Demetrescu
“Eminescu: sumă lirică de voievozi” Petre Tuţea
“Doina lui Eminescu este expresia integrală a sufletului românesc.” Nicolae Iorga“E cel dântâi român al cărui creştet primeşte binecuvântarea din cer, dar ale cărui picioare sunt înfipte până la glezne în pământul strămoşesc.” Octavian Goga
“Eminescu este numele acestei ţări. România este numele lui Eminescu!” Nichita Stănescu
“Mihai Eminescu era o fumuseţe, avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o icoană veche.” I.L. Caragiale
"Ştiu, cândva, la miez de noapte
Ori la răsărit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cărţii Sale.
Am s-ajung atunce, poate
La mijlocul ei aproape
Ci să nu închideţi cartea
Ca pe recile-mi pleoape
S-o lasaţi, aşa, deschisă
Ca băiatul meu, or fata
Să citească mai departe
Ce n-a dovedit nici tata.
Iar de n-au s-auză dânşii
Al străvechii slove bucium
Aşezaţi-mi-o ca pernă
Cu toţii codrii ei în zbucium." Grigore Vieru